Biserica “Sf. Mare Mucenic Pantelimon”, or. Chişinău

Saturday, 2 November , 2013

Preot paroh: Prot. mit. Valeriu Potoroacă, tel. 0-691-30-193

Clerici: Prot. Valerian Pîslaraș

Prot. Eugen Onicov

Adresa bisericii:

or. Chişinău, str. Vlaicu Pîrcălab, tel.: (+37322) 23-79-40;

Monument arhitectural de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Biserica „Sfîntul Pantelimon” a fost înălţată pe locul dăruit de la 17 noiembrie 1887 de doamna Alexandra Zotti, mama ctitorilor bisericii Ioan şi Victor Sinadino.

Aceşti doi fraţi moşieri din diaspora grecească din Basarabia au ctitorit biserica „Sfîntul Pantelemon” după numele tatălui lor Pantelemon Sinadino.

Edificiul a fost proiectat în spiritul stilizărilor istorice, în baza arhitecturii medievale greceşti, de către vestitul arhitect Alexandru Bernardazzi. Edificarea bisericii s-a terminat în martie 1891, iar la 13 octombrie 1891a fost sfinţită. Biserica avea 10 case: cîte una pentru paroh şi diacon, alta – în care funcţiona „Liceul greco-rus”.

Planul în formă de cruce cu ramurile egale. La ramura de est este alipită absida altarului, la cea de vest – clopotniţa. O particularitate constructivă este perechea de arcuri care se intersectează spaţiul central, şi prezintă baza cupolei octogonale, acoperită cu o cupolă. Silueta este înviorată de două turle voluminoase, cu cornişele în “volane”, repetându-se forma în arc a golurilor de la ferestre, iar parametrul se remarcă prin alternarea după tonalitate a asizelor din piatră şi includerea cărămizii roşii în decorul faţadelor. Spaţiul interior este compus dintr-o sală cruciformă în plan, supraînălţată de turla masivă, susţinută prin intersecţia a patru arcuri, soluţie de origine armenească. Golurile ferestrelor sunt împărţite în trei arcade prin menouri de piatră, ce amintesc aceiaşi sursă de inspiraţie ce-a fost utilizată la crearea formelor exterioare.

Clădirea se distinge prin unitatea stilistică a bisericii şi clopotniţei, cizelarea detaliilor şi elementelor construcţiei, utilizarea savantă a materialului de construcţie. Graţie căptuşirii originale a zidăriei, organizată în asize orizontale – două de pietre de nuanţe deschise şi unul de nuanţă întunecată, faţadele sunt pitoreşti. S-au păstra elementele de ameranjare a terenului – gardul compus din grilaje din fier forjat, ridicate pe soclu din piatră, izolate între ele de tumbe acoperite în două pante, decorate cu capete de lei.

De la sfinţirea bisericii şi pînă la 1940 au slujit mulţi preoţi în diferite perioade: arhimandriţii SofronieFotopoulos, Gherasimos Teologhidis, Nicolaos Nicolaidis, protopresfiterul Constantin Moraitakis. A mai slujit ca cleric în perioada 1912-1938 diaconul Filaret Hristostomides, decedat la Chişinău în anul 1938.

Cavoul cu rămăşiţele pămînteşti ale unor membri ai familiei Sinadino a fost distrus de autorităţile sovietice, iar osemintele aruncate la gunoi. Biserica a servit ca depozit de materiale de construcţie, apoi depozit de filme şi pe urmă ca sală de expoziţie şi de degistare a băuturilor alcoolice.

După o lungă perioadă de inactivitate biserca a fost redeschisă în anul 1992 prin strădania protoiereului Valeriu Bazatin, care la 8 noiembrie, după pregătirile necesare a săvîrşit prima slujbă. Din iulie 1997 şi pînă în prezent paroh al bisericii este protoiereul Valeriu Potoroacă. În calitate de clerici au mai slujit arhimandritul Iosif Gardalîc (1992-1998) şi protoiereul Ilie Potoroacă (1997-2005). În prezent slujesc preoţii Valerian Pîslăraş şi Eugeniu Onicov.

În perioada 2000-2004 s-a efectuat reparaţia interiorului bisericii în stil neobizantin, s-a instalaat un Iconostas nou sculptat în stejar. Respecţînd tradiţia şi memoria ctitorilor biserica întreţine strînse legături cu comunitatea greacă din Moldova, precum şi cu Ambasada Greciei la Kiev şi Consultantul Greciei din Odesa.

Text: http://protopopiatchisinau.md/

© Foto: Pr. Mihail Bortă

Preot paroh: Prot. mit. Valeriu Potoroacă, tel. 0-691-30-193

Clerici: Prot. Valerian Pîslaraș

Prot. Eugen Onicov

Adresa bisericii:

or. Chişinău, str. Vlaicu Pîrcălab, tel.: (+37322) 23-79-40;

Monument arhitectural de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.

Biserica „Sfîntul Pantelimon” a fost înălţată pe locul dăruit de la 17 noiembrie 1887 de doamna Alexandra Zotti, mama ctitorilor bisericii Ioan şi Victor Sinadino.

Aceşti doi fraţi moşieri din diaspora grecească din Basarabia au ctitorit biserica „Sfîntul Pantelemon” după numele tatălui lor Pantelemon Sinadino.

Edificiul a fost proiectat în spiritul stilizărilor istorice, în baza arhitecturii medievale greceşti, de către vestitul arhitect Alexandru Bernardazzi. Edificarea bisericii s-a terminat în martie 1891, iar la 13 octombrie 1891a fost sfinţită. Biserica avea 10 case: cîte una pentru paroh şi diacon, alta – în care funcţiona „Liceul greco-rus”.

Planul în formă de cruce cu ramurile egale. La ramura de est este alipită absida altarului, la cea de vest – clopotniţa. O particularitate constructivă este perechea de arcuri care se intersectează spaţiul central, şi prezintă baza cupolei octogonale, acoperită cu o cupolă. Silueta este înviorată de două turle voluminoase, cu cornişele în “volane”, repetându-se forma în arc a golurilor de la ferestre, iar parametrul se remarcă prin alternarea după tonalitate a asizelor din piatră şi includerea cărămizii roşii în decorul faţadelor. Spaţiul interior este compus dintr-o sală cruciformă în plan, supraînălţată de turla masivă, susţinută prin intersecţia a patru arcuri, soluţie de origine armenească. Golurile ferestrelor sunt împărţite în trei arcade prin menouri de piatră, ce amintesc aceiaşi sursă de inspiraţie ce-a fost utilizată la crearea formelor exterioare.

Clădirea se distinge prin unitatea stilistică a bisericii şi clopotniţei, cizelarea detaliilor şi elementelor construcţiei, utilizarea savantă a materialului de construcţie. Graţie căptuşirii originale a zidăriei, organizată în asize orizontale – două de pietre de nuanţe deschise şi unul de nuanţă întunecată, faţadele sunt pitoreşti. S-au păstra elementele de ameranjare a terenului – gardul compus din grilaje din fier forjat, ridicate pe soclu din piatră, izolate între ele de tumbe acoperite în două pante, decorate cu capete de lei.

De la sfinţirea bisericii şi pînă la 1940 au slujit mulţi preoţi în diferite perioade: arhimandriţii SofronieFotopoulos, Gherasimos Teologhidis, Nicolaos Nicolaidis, protopresfiterul Constantin Moraitakis. A mai slujit ca cleric în perioada 1912-1938 diaconul Filaret Hristostomides, decedat la Chişinău în anul 1938.

Cavoul cu rămăşiţele pămînteşti ale unor membri ai familiei Sinadino a fost distrus de autorităţile sovietice, iar osemintele aruncate la gunoi. Biserica a servit ca depozit de materiale de construcţie, apoi depozit de filme şi pe urmă ca sală de expoziţie şi de degistare a băuturilor alcoolice.

După o lungă perioadă de inactivitate biserca a fost redeschisă în anul 1992 prin strădania protoiereului Valeriu Bazatin, care la 8 noiembrie, după pregătirile necesare a săvîrşit prima slujbă. Din iulie 1997 şi pînă în prezent paroh al bisericii este protoiereul Valeriu Potoroacă. În calitate de clerici au mai slujit arhimandritul Iosif Gardalîc (1992-1998) şi protoiereul Ilie Potoroacă (1997-2005). În prezent slujesc preoţii Valerian Pîslăraş şi Eugeniu Onicov.

În perioada 2000-2004 s-a efectuat reparaţia interiorului bisericii în stil neobizantin, s-a instalaat un Iconostas nou sculptat în stejar. Respecţînd tradiţia şi memoria ctitorilor biserica întreţine strînse legături cu comunitatea greacă din Moldova, precum şi cu Ambasada Greciei la Kiev şi Consultantul Greciei din Odesa.

Text: http://protopopiatchisinau.md/

© Foto: Pr. Mihail Bortă